Conservator 1, -oare, s.n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. (din fr. conservatoire, germ. konservatorium). Conservator 2, -oare, adj. |. adj., s.m.f. (Persoană) care păstrează, conservă; care este ataşată de trecut, în viaţa politică, economică și culturală și refractară față de progres. 2. s.m, f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, a unei biblioteci, a unui colectiv etc. (din fr. conservateur, lat. conservator).