Corn 1, coarne, s.n. (la animale şi cornute) Fiecare dintre cele două excrescenţe de pe osul frontal al rumegătoarelor. (P. anal.) Fiecare dintre cele patru organe tactile şi vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescenţe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuşi. (lat. comu). Corn 2, -uri, s.n. Obiect făcut din corn sau în formă de corn în care se păstrează praful de puşcă, sarea etc. Corn 3, uri, s.n. Produs de panificaţie din fâină albă, de mici dimensiuni şi în formă de semilună. Corn 4, corni. s.n. l.Nume generic dat părților unor construcţii, organe de maşini, unelte etc. în formă de com. 2.(Reg.) Colț, ungher, margine. Corn 5, corni, s.m. Căpriorii casei. Corn 6, -uri, s.n. (Înv) Aripă de oaste, de tabără. Corn 7, corni, s.m. Instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.; instrument muzical de suflat, format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal. Corn 8, corni, s.m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roşii comestibile. ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit. (lat. cornus).