Cositor 1, s.n. Staniu. (din si. kositeru). Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz Cositor 2, -oare, 1. (adj). Care coseşte. 2. (s.m.) Cosaș (1). (din cosi+-tor).