Criminal 1, s.n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; (P. ext.) Puşcărie, închisoare. (din germ. Kriminal [gericht]). Criminal 2, -ă, adj., s.m., f. 1. adj. Care conţine o intenţie nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător; 2. s.m., f. Persoană care a săvârșit o crimă. (din fr. criminel, lat. criminalis).