Cuc 1, cuci, s.m. Pasăre călătoare cu pene cenusii, cu coada lungă, cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. (lat. cucus) Cuc 2, s.n. (Reg.) 1. Plăcinta, 2. Sângerete. Cuc 3, s.n. (Reg.) Partea de jos a scocului prin care se coboară lemnele de foc.