Curătură 1, s.f. (Reg.) 1. Curățire, curăţitură. 2. Loc curat. 3. Deal cu vii. 4. Alunecare de teren. (din cura, lat. curare – „a îngriji, a curăța“ +ătură). Curătură 2, s.f. (Reg.) Vas în care curge vinul.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Curătură, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Curătură.
