Dârlog 1, -i, s.m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul: ştreang legat de câpăstru, pe care îl ține în mână cel care duce calui de aproape, mergând alături de cl. (et. nec.). Dârlog 2, «i, s.m. (Var. a lui dârloagă, s.f.). Cal slab, prăpădit, batrân; mârțoagă.