Deșela 1, vb. L. Tranz. A îndoi, a vâtăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori eforturi prea mari. ( de+ şale). Deșela 2, vb. |. Tranz. A scoate şaua de pe spinarea unui animal de călărie. (var. deșeua) (din des!+(in) şeaua),