Diptic 1, s.n. 1. Tăbliţe cerate care se puteau închide ca o carte, folosite de romani. 2. (Arte) Piesă compusă din două panouri fixe sau mobile; (P. ext.) Operă literară sau muzicală alcătuită din două părți. (din fr. diptyque, cf. gr. diptycha). Diptic 2, -ă, s.n. 1. Nemijlocit, lipsit de intermediar; (despre complemente) care este legat nemijlocit de verb; (despre construcții lexicale) în care cuvintele Sunt așezate în ordinea lor normală. (cf. lat. directus).