Dispoziţie 1, -ii, s.f. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. (din fr. disposition, lat. dispositio). Dispoziţie 2, -ii, s.f. Aşezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine. Dispoziţie 3, s.f. Stare sufletească (bună sau rea).