Dragon 1, -i, s.n. Şiret confecționat din fir metalic şi terminal cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. (din fr. dragonne). Dragon 2, -i, s.m. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur şi coadă lungă de șarpe. (din fr. dragone). Dragon 3, -i, s.m. Specie de şopârlă care trăieşte pe copaci, în unele regiuni tropicale, având dea lungul corpului două excrescenţe ale pielii în formă de aripi. Dragon 4, s.m. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din şerpi încolăciţi. Dragon 5, s.m. Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un şir lung de stele terminat cu un fel de cap; (Pop.) Balaurul. Dragon 6, -i, s.m. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât şi pedestru. Dragon 6, s.m. Muncitor care conduce o dragă. (cf. fr. dragueur). Dragon 7, s.n. |. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice.