Dubă 1, dube, s.f. Autodubă; vehicul închis, prevăzut cu ferestruici Şi gratii, cu care se Wansportă deţinuţii. (cf. scr. dubak). Dubiă 2, dube, s.f. Puşcărie, temniţă. Dubă 3, dube, s.f. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. (cf. ucr. dub „stejar“, „luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”). Dubă 4, s.f. Putină îngropată în pământ sau groapă căptuşită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananţii.