Ducă 1, s.f. (de obicei precedat de prep. de. Ja, pe). Plecare, drum, călătorie. (Expr.) A fi pe ducă = a fi pe sfârşite; a fi gata de plecare. (din duce’). Ducă 2, duci, s.m. (Înv.) Duce?. (din ngr. dukas).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Ducă, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Ducă.
