Electron 1, s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului Și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. (din lectron, cf. engl. electron, germ. Elektron). Electron 2, s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeropautică.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Electron, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Electron.