Esenţă 1, -țe, s.f. Ceea ce expriprincipalul şi stabilul din obiecte şi din fenomene, natura lor internă. (din fr. essence, lat. essentia). Esenţă 2, s.f. 1. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic şi întrebuințat în farmacie, în parlumerie sau pentru uzul casnic. 2. Substanţă concentrată care, «diluată (cu apă), dă un produs aliimentar. Esenţă 3, s.f. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure; Varietate de lemn.