Extern 1, -ă, adj. Aflat în afară, Ju exterior; venit din afară; exteior, străin; (despre medicamente) Care se administrează numai la +uprafaţa corpului. Extern 2, externi, s.m., f. 1. I.Jev, ucenic care locuieşte și ia masa în afara școlii sau în afara locului unde învață meseria. 2. Student în medicină, admis prin toncurs ca practicant într-un spital lua a avea dreptul să locuiască în spital,