Facultate 1, facultăți, s.f. Capacitate, posibilitate, însușire morală Sau intelectuală a cuiva; aserțiunee, însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. (din fr. luculte, lat. facultas, -atis). Facultate 2, s.f. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituţii de învățământ superior, condusă de un decan şi cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenţilor şi a doctoranzilor într-un unumit domeniu de specialitate.