Falangă 1, falange, s.f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care ulcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formaţie de infanteriști înarmați cu lănci, dispuşi în tânduri compacte şi având centrul și una dintre aripi mai întărite; ( | 1g.) Grup compact de oameni care luptă împreună pentru acelaşi scop. (din fr. phalange). Falangă 2, falange, s.f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în leudalism, picioarele celor con«dlumnaţi să fie bătuţi la tălpi; (P. ext.) Bătaie la tălpi. (din ngr. lalangas).