Fălci 1, pl. al lui falcă, s.f. |. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixaţi dinții; (la vameni) maxilar; (la animale) mandibulă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini care servește la prinderea unui obiect etc., la sfărâmarea ori «deformarea unui material etc. (lat. lalx, falcis). Fălci 2, pl. al lui faice, s.f. Veche unitate de măsură pentru suprafeţe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa 1,5 ha. (lat. falx, falcis).