Fărâmă 1, vb. a fărâma, ind.pz., 1, sg. şi pl.:,.Minerii fărâmă munIele în cioburi mărunte“ (Deșliu). Fărâmă 2, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva; fiecare dintre bucătelele în care s-a împărțit un obiect (cf. alb. therrime).