Fereca 1, vb. |. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenţă și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice; a îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. (din lat. fabricare, apropiat de fier). Fereca 2, vb. 1. A lega cu fiare, lanţuri, în obezi etc., un om arestat sau condamnat: a încătușa. Fereca 3, vb. |. A încuia, a zăvori O uşă, o încăpere. 2. (despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. Fereca 4, vb. ]. 1. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimţi. 2. A face zinnți pe muchea unei monede.