Flanc 1, s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formatii, a unui dhspozitiv de luptă; latură. 2 Partea laterală a unei cute de teren. (din fr. flanc). Flanc 2, s.n. Foaie de carton, de «eluloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie prin preluvrarea prin frecare, a matrițelor de xtcreotipie și de galvanoplastie. Flanc 3, s.n. (var. a lui flan), s.n. tin fel de prăjitură cu cremă şi fructe. (din fr. flan).