Fleac 1, fleacuri, s.n. 1. Lucru de mică importanţă; obiect de mică valoare, neînsmnat; bagatclă; om de nimic; secătură. 2. (la pl.) Vorbe de clacă, palavre, nunciuni. (et. nec., cf. flec). Fleac 2, (var. a lui flec, felcuri), An. „Petic aflat pe tocul încălțănuntei“. (din germ. Flack).