Fluier 1, fluiere, s.n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subţire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare. (cf. alb. floere). Fluier 2, s.n. (Pop.) Gambă, tibia. Fluier 3, vb. a fluiera: ind.pz, pers., sg., conj. pz. pers 1 sg: „Ce să fac eu aşadară. Să fluier una a pagubă“. (Reteganul).