Friză 1, frize, s.f. 1. (în arhitectura clasică) Parte componentă a untablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. Friză 2, s.f. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. Friză 3, s.f. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (din fr. frise). Friză 4, frize, s.f. Rasă de oi de culoare albă și cu coada scurtă, crescută pentru producţie de lapte. (din germ. Friser).