Fur 1, furi, s.m. Hoţ, tâlhar. (lat. fur, furis). Fur 2, vb., a fura, ind.pz., 1. sg.: „Din când în când cu ochiul eu te fur“ (Eminescu).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Fur, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Fur.
