Fus 1, fuse, s.n. Unealtă de tras Care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors, având forma unul beţișor lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit într-o rotiţă. (din lat. fusus). Fus 2, fusuri, s.n. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamână la formă cu fusul. Fus 3, s.n. Parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază şi capitel. Fus 4, s.n. Corpul drept al ancorei, fără braţe şi fără inel. Fus 5, s.n. (În sintagma) Fus orar = fiecare din cele douăzeci și patru de porţiuni în care este împărțită (imaginar) suprafaţa pământului, prin meridiane ale căror longitudini diferă cu 15%sau prin altă linie de demarcţie convenţională, urmând de aproape aceste meridiane. Fus 6, fusuri, s.n. (În industria pielăriei) Unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm; bucată având această suprafaţă. (din germ. Fuss).