Hac 1, hacuri, s.n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. (din tc. hak). Hac 2, hacuri, s.n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. (din ucr. hak). Hac 3, hacuri, s.n. (Reg., mai ales la pl.) Vreascuri, surcele. Hac 4, hacuri, s.n. (Reg.) Chip, modru; asemănare, pereche.