Hăitaş 1, hăitașe, s.n. (Reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. (din magh. bhajtas). Hăitaș 2, hăitași. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători; gonaci, gonaş, hăitar. (din baită+-aș).