Hanţă 1, -ţe, s.f. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrenţuit. (cf. ucr. hanca „mârțoagă“). Hanţă 2, s.f. (Reg.) Gură (care vorbește mult şi fără rost.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Hanță, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Hanță.