Harait 1, haraituri, s.n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. (v. hârân). Harait 2, -ă, adj. 1. (despre glas, vorbire, sunete), Care hârâie, hârâitor. 2. (despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat.