Hipogeu 1, -ă, adj. Care trăiește sub pământ. (din fr. hypogee, cf.gr. hypo „sub“, ge „pământ““) Hipogeu 2, s.n. (În antichitate) Construcţie subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. (din fr. hypogee).