Hodorog 1, interj. (Onomatopee). Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. Hodorog 2, -oagă, 1. s.n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. s.m., f. Persoană bătrână neputincioasă, ramolită. Hodorog 3, -oasă, s.f., art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei, cu ritm vioi, melodie după care se execută acest dans. (din hodorogi, derivat regresiv). Hodorog 4, hodoroage, s.n. (Reg.) Coş înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile cu apă mică.