Hop 1, interj. Exclamaţie care însoţeşte o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână) a unui lemn. 2. (Cu valoare verbală), Sugerează sosirea neașteptată a cuiva: Hop că vine 1 3. Exprimă o surpriză (neplăcută). (onomatopee). Hop 2, hopuri, s.n. |. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se); Fig.) Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol; zeâlţâitură. (din hop”).