Hulă 1, hule, s.f. (Pop.) Ocară, injurie, ponegrire, calomnie; blasfemie. (din sl. hula). Hulă 2, hule, s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeţei mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică care a bătut mult timp în aceeași direcţie; (P. ext.) Furtună pe mare. (din fr. houle). Hulă 3, hule, s.f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; (P. ext.) drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. (et. nec.).