Infinit 1, -ă, adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit, nemărginit, nemăsurat; (P. ext.) Foarte mare, considerabil; (adverbial) Infinit mai valoros decât… (din lat. infinitus, fr. infini). Infinit 2, infinituri, s.n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu şi în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu și în timp; (Loc. adv.) La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. Infinit 3, infiniți, s.m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată.