Înterfață 1, -eţe, s.f. (Chim.) Suprafaţă de separare a componenților dintr-un amestec. (din inter+ faţă). Interfaţă 2, -eţe, s.f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (din engi., fr interface, după faţă).