Licenţă 1, -țe, sf. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare; (P.ext.) Diplomă care conferă acest titlu. (din fr. Jicence, lat. licentia). Licenţă 2, s.f. Autorizaţi dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special, pentru operații de import și de export etc, Licenţă 3, s.f. Atitudine, ținută care depăşeşte limitele buneicuviinţe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.