Limbă 1, -bi, s.f. Organ musculos mobil care se află în gură servind la perceperea gustului, la mestecarea și înghiţirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire. (lat. lingua). Limbă 2, s.f. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile sentimentele şi dorinţele; limbaj. Limbă 3, s.f. (Înv. şi reg.) Vorbă, cuvânt, grai, glas.