Marchiză 1, marchize, s.f. Soţie Sau fiică de marchiz. (din fir. marquise). Marchiză 2, s.f. 1. Acoperiş (de sticlă) prins într-o armătură de fier Şi aşezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiş și) pereţi cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. Marchiză 3, s.f. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală.