Mărit 1, măriți. (Înv. şi reg.) Soț, mire. (lat. maritus). Mărit 2, s.n. (Pop.) Măritat; (Loc. adj.) De mărit = (despre fete) Bună de măritat. (din mărita derivat regresiv). Mărit 3, s.n. Faptul de a (se) mări; mărire. (v. mări 2). Mărit 4, -ă, adj. 1. Devenit mai mare, crescut; (despre ochi) Care este larg deschis. 2. Slăvit, măreț, glorios, cinstit; Vestit, celebru, ilustru, nobil. (v. mări 1).