Marţ 1, s.m. (Învar.) (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) A bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau de altă între-cere, b) A întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depăşit categoric; c) A face sau a fi pus în situaţia să nu mai poată obiecta sau spune nimic. (din tc. mars). Marţ 2, marțuri, s.n. (Pop.) 1. Martie. 2. Marţişor. (lat. martius [mensis]).