Merge 1, vb. III. 1. A se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla. (despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. (despre păsări, avioane etc.) A zbura. (Fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât. 2. A pleca, a porni, a se duce; a se îndrepta spre…). (Pop.) a se angaja (într-o slujbă). A se înrola. (despre ape curgătoare, p. ext. despre lichide) A curge, a se scurge. 3. A însoți, a întovărăşi, a acompania. A se angaja, a participa la joc. (din lat. mergere „a se scufunda“). Merge 2, 1. (despre întinderi de pământ, drumuri etc.) A se întinde până la…; a duce la… 2. (despre ştiri, evenimente etc.) A ajunge la cunoștința cuiva; a se răspândi, a se propaga, a se generaliza. Merge 3, 1. (despre acțiuni, evenimente, fenomene etc.) A se desfăşura, a evolua, a decurge. (despre aparate, mecanisme etc.) Merge 4, 1. (despre materiale, mai ales despre alimente) A fi necesar, a se consuma, a se întrebuinţa (într-o anumită cantitate). 2. (Înv. și pop.) A se calcula, a se socoti. 3. (Mat., despre numere) A se cuprinde, a intra în alt număr. Merge 5, vb.…