Mesteca 1, vb. |. A sfărâma un aliment cu dinţii și a-l mesteca în gură; A învârti ceva în gură, (Fig.) A pune la cale; a plănui. (lat. masticare). Mesteca 2, vb. 1. (Var. a lui amesteca) vb. |. A (se) face un amestec; A provoca dezordine; A se pierde; A interveni. (lat. *ammisticare).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Mesteca, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Mesteca.