Miră 1, s.f. (Înv.) Gumă mirositoare produsă de un arbore din Arabia. Miră 2, s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor.2. Cătare (la armă). 3.(Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei, imagine de reglaj. (din fr. mire, it. mire).

Mira 1, vb. L. 1. A fi surprins și nedumerit; a (se) minuna. 2. A nuși da seama; a se întreba. (lat. mirari). a Mira 2, vb. |. A se privi în sau într-o oglindă; a se oglindi. (din fr. mirer).