Mirui 1, vb. IV. l. A unge pe credincioși cu mir pe frunte. Mirui 2, vb. A consfinți în funcţie un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir. | Mirui 3, vb. (Fig.; fam.) A lovi pe cineva la cap. (din sl. mirovati). Mirui 4, vb. IV (Înv. şi reg.) A câştiga, a strânge, a agonisi. (din magh. myerni).