Nod 1, s.n. Loc de intersecţie a două sau a mai multor căi de comunicaţie, având direcții diferite; Loc de legătură, de întretălere, de întâlnire a două sau rai multor elemente ale unui mecanism, ale unei construcții etc. (lat. nodus). Nod 2, s.n. Proeminenţă pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer. Porțiune mică, rotundă, compactă, foarte tare, într-o bucată de lemn, într-o scândură, reprezentând locul de ramificaţie a crengilor pe trunchi. Aglomerare locală de material în masa unui corp, cu o structură mai Compactă sau de culoare diferită față de rest. Nod 3, s.n. (Înv. şi pop.) Articulaţie, încheietură (a degetelor). (În sintagme) Nodul gâtului (sau gâtlejului, beregatei etc.) = mărul lui Adam. Nod 4, s.n. Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1825 m) pe oră.