Nomă 1, s.f. Cangrenă a unei mucoase din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (cf. fr. norma, gt, nomein = „a roade’“), Nomă 2, s.f. 1. (Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia. 2. S.m. (Ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citheră sau de fluier, adresat unui zeu Și alcătuit dintr-o invocaţie, o pOvestire mistică din viaţa acestuia Și O rugăciune. (v. „nom’“) (cf. fr. nome, gr. nomos).