Oară 1, ori, s.f. 1 (La sg.; precedat de un numeral ordinal sau un echivalent al lui) Timpul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Loc. adv.: de multe ori; de câte ori. loc. conj.: ori de câte ori. (din lat. hora). Oară 2, oare, s.f. (Reg.) Orătanie. (lat. oraria „ouătoare“). Oară 3, s.f. (Var. a lui) Oră.