Odor 1, -oare, s.n. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaer; (la pl.) Veșminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. (Fig.) Fiinţă iubită, prețuită; (Spec.) Copil. (din scr. odor „pradă’“). Odor 2, -uri, s.n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. (din lat. odor, it. odore, fr. odeur).